Furtuna


Ce înseamnă să mori când poţi trăi până la sfârşitul lumii? Şi ce altceva este “sfârşitul lumii” decât o expresie, pentru că, cine ştie măcar ce e lumea însăşi? – Anne Rice

Picurii de ploaie

Se zbat în căderea lor

Plâng norii!

Cerul s-a transformat

În cearcăne adânci.

Soarele şi-a luat în braţe căldura

Şi acum aleargă!

Se ascunde!

Se teme!

Vântul înfuriat – loveşte natura!

Cutreieră pământul, amestecă totul

Răscoleşte munţii

Împrăştie marea!

Ochiul etern – clipeşte!

Priveşte nedumerit …

Clipeşte din nou!

……Şi totul s-a liniştit!

72 thoughts on “Furtuna

      • Iata Orry de ce blogrollul meu cu tine se afla nu in alta parte decat in “pagina cu poezie”. imi place mult poezia asta si mi-ar fi placut s-o scriu eu dar, daca ai scris-o tu, asa sa ramana.
        Am sa car- cotesc, totusi, fiinca stii ca altfel nu pot si am sa-ti spun cum as fi scris-o eu.

        Picurii de ploaie
        Se zbat înca
        In căderea lor.

        De ce “inca”? Fiinca altfel picurii, daca raman picuri, raman foarte hotarati sub actiunea implacabila a newtonienei legi a gravitatiei. Asa, ca ninsoare sau ca lapovita (macar), zbatrerea de care vorbesc poate fi ajutata chiar de vantul de care ma pregatesc sa vorbesc.

        Plâng norii!
        Cerul s-a transformat
        În cearcăne adânci.

        Soarele şi-a luat în braţe căldura

        (Pentru imaginea asta m-as fi felicitat singur. Nu-i nimic, te felicit pe tine.)

        Şi acum aleargă!
        Se ascunde!
        Se teme!

        Vântul înfuriat
        Cutreieră pământul
        Amestecă totul
        Răscoleşte munţii
        Împrăştie marea!

        (Doamne!, dar vantul asta chiar loveste natura. Cred ca si la mine, lui Cris Lis i-ar fi placut cel mai mult strofa de mai sus).

        Ochiul Etern – clipeşte!
        Priveşte nedumerit …
        Clipeşte din nou!
        ……Şi totul s-a liniştit!

        In acceptia mea finalul este magistral – evident cu corectia de riguare. Majuscula E face din totusi vremelnicul soare, Dumnezeu. Dumnezeu se uita nedumerit la furtunile noastre terestre, clipeste (a cata miliarda oara) si cade din nou in lehamite.

        A citit cu placere si a comentat cu drag
        Relu.

      • Relu, car-coteala ta, culmea – mi-a facut bine! :D
        Si chiar daca n-a fost sa fie semnata de tine, poezia isi are un farmec aparte, asa cum tu ai spus-o! Dar sunt convinsa ca sunt alte zeci de poezii semnate Relu si sunt extraordinare!
        Te felicit pe aceasta cale, dragule! ;)

      • am aruncat o privire! Si promit sa-mi fac mai mult timp sa citesc sfertul ala de mie! :D
        Felicitari! Un talent innascut!

  1. In esenta mesajul e unul optimst, dupa ploaie, oricat ar dura, iese intotdeauna soarele. Pentru acea clipa merita sa asteptam cuminti si rabdatori sa treaca furtuna.

    • asa este! Si la fel cum dupa fiecare noapte – indiferent de cat de intunecata ar fi ea, vin si zoriile, asa si dupa furtuna! Absolut si fara doar si poate, soarele rasare sus pe cer!!

    • tristete simt eu aici ?! …….
      Hai mai bine sa ne veselim! Furtuna a trecut, de-acum soarele troneaza pe Cer! Biiineee, vantul isi cam face de cap, dar cine-l baga-n seama?!

      • tu …de ce nu ma mir?! :D
        Uite, afara se zbvate furios acelasi vant … te-as ruga sa-i tragi o mama de batatie, poate in acest fel, isi va vedea de drum si va lasa furia de-o parte fie si numai pentru o vreme!
        Daca incerci tu asta pentru mine, dau un premiu! :D

        Insa …. isi are rostul lui! Si repeziciunea asta cu care cutreiera urba isi are probabil motivul ei prestabilit! Asa ca – nu ma bag! Accept si tac!
        O saptamana fantastica!

  2. Orry, imi plac mult versurile:

    “Picurii de ploaie

    Se zbat în căderea lor

    Plâng norii!

    Cerul s-a transformat

    În cearcăne adânci.”

    Si eu am scris o poezie cu acelasi titlu, care a fost publicata. :)

    • atunci se prea poate ca furtuna sa aiba priza la public, nu gluma!
      Felicitari pentru publicare draga mea draga! Am respectat intotdeauna poetii si scriitorii moderni! E loc pentru toata lumea!
      ( poate candva … niciodata nu se stie … vor vedea tiparul si versurile mele! ;) )
      Zic …poate!

  3. Versuri frumoase , chiar imi plac Orry…

    “Ochiul etern – clipeşte!

    Priveşte nedumerit …

    Clipeşte din nou!

    ……Şi totul s-a liniştit!” …cat de adevarat !

    O zi in care ” ochiul etern” sa te priveasca cu multa iubire si indurare !

    • Pupicii astia geaninosi au alungat furtuna fara doar si poate! Multumesc draga mea!
      Trimit o imbratisare si o urare de bine cat pentru intreaga saptamana!
      Sa fi iubita!

    • Nu stiu daca ma pricep, dar stiu ca mi-a placut poezia dintotdeauna! Si mai stiu ca e o placere sa astern versuri si-apoi sa le daruiesc!
      Multumesc mult!
      Numai fericiri, draga mea!

  4. sinestezia poeziei tale a reuşit să-mi reamintească mirosul pământului udat de ploaie şi foşnetul greoi al funzelor înrourate înfrânte în vânt. în versurile tale e o linişte a furtunii pe care o simţi zbătându-se la poalele munţilor, apoi o auzi curgând înapoi spre găvanul norilor, pentru ca mai târziu să te simţi purtat din tine spre soare ca un fel de rază ce-şi străbate anii lumină spre înapoi.

    • sti ca mi-ai facut pofta de mirosul prafului ud?! :) Vara … toate trotuarele urbei erau inundate de acest miros fermecator, iar noi, toti – fara nicio exceptie, ne balaceam picioarele prin apa adunata siroaie in santurile dintre blocuri!
      Vreau sa vina inapoi copilaria aia ….!!!!!

  5. Orianda, mi-era dor de poeziile tale, așa te cunoscusem!
    Furtuna, sursă de inspirație pentru poeți, dramaturgi, pictori, muzicieni…mare muză!
    Mi-am amintit un cântec la modă pe când eram copil, îl auzeam mereu…o furtună de nisip. Ți-l las spre ascultare, e destul de exotică această Sandstorm:

      • Orrynush, uitasem numele de ”cod”, sună drăgălaș! Da, fără furtuni…mă tem că s-au mutat Babele , azi a fost o furtună cu fulgi apoși, vânt și rafale de ploaie-lapovițată, de-ți venea s-o iei spre…Rio! Zi primăvăratică!

  6. Pingback: Lecturile începutului de săptămână. La teatru - Cel care striga in pustie

  7. Ah, Anne Rice si New Orleans:”frumusetzea e o gradina salbateca…”

    “Furtuna” ta m-a dus cu gândul la cea a lui Shakespeare…

    “Trecutul e doar un prolog. Suntem facuti din pânza viselor, iar viata noastra e înconjurata de somn…”

    “O cucerire prea usoara e curând dispretzuita…”
    ===
    P.S. ideea pozitiva a zilei à propos de furtuna:”numai arborele care a rezistat furtunii e cu-adevarat viguros, caci dupa aceasta lupta în care radacinile sale au fost greu încercate, ele vor deveni si mai puternice.”(Seneca)

    Bonne soirée et bonne continuation!

    • bine te-am regasit!
      Folosesti cuvinte atat de frumoase atunci cand lasi un semn ca-i trecut p-aici, incat parca nu-mi mai pasa ca e sau ca a fost furtuna!
      Numai bine, draga mea! Si soare cat mai mult!

  8. @Orry Indiferent de premiul pe care il pierd… eu nu o voi alunga… sincer, daca privesc in urma, vad ca si alte furtuni au fost necesare, altfel copacii de langa mine nu erau atat de rezistenti… :D

    • multumesc :D
      Si la fel cum am mai spus, poezia a fost langa sufletul meui inca de la inceputuri … asa ca! Da … poezia e marea mea dragoste!
      Ma bucur ca ti-a placut!

      O zi superba iti doresc!

Lasă un răspuns

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s