Speaking heart

“Pe fiecare om de pe faţa Pămîntului îl aşteap­tă o comoară undeva”, îi spuse inima. Noi, inimile, obişnuim să vorbim puţin despre aceste comori pentru că atunci oamenii nu mai vor să le găseas­că. Vorbim despre ele numai copiilor. Apoi lăsăm viaţa să-l îndrepte pe fiecare spre destinul său. Dar, din nefericire, puţini urmează drumul care le este trasat, adică drumul Legendei Personale şi al feri­cirii. Ei cred că lumea este un lucru ameninţător, şi de aceea lumea chiar devine ameninţătoare.

“Şi atunci noi, inimile, vorbim din ce în ce mai încet, dar nu tăcem niciodată. Şi evităm ca vorbele noastre să fie auzite: nu vrem ca oamenii să sufere pentru că nu şi-au urmat inimile.”

― De ce inimile nu spun oamenilor că trebuie să-şi urmeze visele? îl întrebă flăcăul pe Alchimist.

― Pentru că, în cazul acesta, inima suferă cel mai mult. Iar inimilor nu le place să sufere.

Începînd din ziua aceea, flăcăul şi-a ascultat inima. I-a cerut să nu-l mai părăsească niciodată. I-a cerut ca, atunci cînd se depărta de visele lui, inima să-i bubuie în piept şi să-i dea semnalul de alarmă. Flăcăul a jurat că de cîte ori va auzi acest semnal, avea să-l asculte.

fragment din Alchimistul de Paulo Coelho

Urmeaza-ti calea!

Deschide bine ochii!

Asculta ce spune inima ta, pentru ca nimeni altcineva nu-ti va vorbi cu mai multa sinceritate, decat ea! Da-ti silinta sa intelegi fiecare semn pe care ti-l va scoate in cale.

Priveste lumea drept in ochi!

Nu-ti intoarce capul dupa stafii, nu incerca sa-ti amintesti lucruri  pe care le-au spus altii, nu incerca sa-ti amintesti situatii prin care au trecut ceilalti pentru a gasi solutii.

Nu uita! Nimeni nu stie mai bine si nimeni nu cunoaste mai bine situatiile prin care esti nevoita sa treci, decat numai inima ta!