Iubirea este coloana care susţine lumea să nu se prăbuşească… şi să se stingă pentru totdeauna. Un capăt se sprijină în inima Pământului, celălalt se înalţă şi se pierde în nesfârşitul Universului.
Constantin Parascan ( In vamile iubirii )
Două lumi diferite
Una foarte jos îndreptată spre cer
Una foarte sus privind
Delirând
Două culori
Amestecându –se
…
Două minuni
Născându-se dintr-un vis efemer
Două lumini
Una fadă visând perfecţiunea
Una ciudat de vie
Atingându-se
Amestecându-se
RECOMAND
: Cristian Lisandru – La capat de linie – Speranta ( 9 ) ; Lillee – Tipuri de femei ; Elena – Dorul zilnic ; Flavius Obeada – Gand pierit ; Gina – Ce este de facut? ; Grapefruits – Amenintarea soarecelui ; Ioan Usca – Pedagogie ; Ioana Constantin – palma anilor ce au trecut ; Marius – De ce imi displace ca sunt roman ; Mihaela Man – Vernisajul gandurilor ; Mirela Pete – Primavara in munti ; Nice – Ceea ce nu ne doboara ne face mai puternici ;

Mi-a placut foarte mult cum ai inceput…m-a dus cu gandul la faptul cum se atrag constrastele… O seara frumoasa!
un fel de curcubeu??ce face legatura intre cer si pamant!!
ceva de genu’!
tare frumoasa
Albastru cu rece si rocul cu cald, culori distincte care dau nastere focului viu…
Te imbratisez Orry draga meaprietena!
ce cuvinte frumoase, draga mea! Focul asta viu ne da uneori bătăi de cap!
Am vrut sa zic: rosul…….si mea prietena.Scuze te rog!
nici o problema!! Suntem sortiți greșelii …
Te pup, scumpa mea prietena!
Culorile iubirii? Aceleasi si de fiecare data altele, reprezinta magia vietii. Scopul ei. Farmecul lor inegalabil te copleseste si te imbata de fericire. Aproape ca delirezi…ca intr-un vis efemer.
Exact! Iubirea asta s-o fi născând dintr-un curcubeu?! Păstrează culorile magiei și o putere de viata inegalabila!!
Un vis de care ne bucuram cu toții la un moment dat! Ce bine!
Un vis e pe cale sa mi se indeplineasca. Sa ne recim vesele si sanatoase! Pe saptamana viitoare. >:D<
*recitim, deh emotiile plecarii.
La o recitire cat mai placuta!
Pingback: Roşu de trandafir « Nu te compromite! Nu te ai decât pe tine.
Sooper!!! ai ceva cu doi… mereu doi, doua…
Probabil pentru ca viata în doi îți da un fel de elan, habar n-am! Întotdeauna mi-a plăcut cifra doi! Mai puțin în catalog!
ehe trebuie sa fie si in catalog, macar o data
..dar nu e musai sa -l și îndrăgesc, nu ???
Mi-ai amintit de Nichita Stănescu…
..nu-i asa ca e contagios?!
Este extraordinar citatul pe care l-ai ales pentru versurile tale.
Daca n-ar fi IUBIREA…
….am trai degeaba!
Of, tu şi Nichita Stănescu ăsta… :-J
Nişte romantici…
Pingback: Mirela Pete. Blog » Blog Archive » Primăvara în munți
Superb!
esti o draguta!
Te pup!
Superb citatul de Constantin Parascan, la fel si poemul.
Se vede ca primavara iti aduce inspiratie.
cred ca primavara ne inspira pe toti!
Portretele roz – spre exemplu!
Cer şi Pământ…două linii care se caută la infinit şi între ele…tot ceea ce cuprinzi în cuvântul VIAŢĂ
… frumos! Imi place sa cred ca undeva – nu are importanta unde – acestea doua se intalnesc intr-un sarut pasional!
Da, se pot întâlni, dar din păcate nu toţi au norocul de a ajunge acolo…
cred totusi in calatoria palpitanta inspre acea linie a orizontului!
Pingback: Vernisajul gândurilor « Mihaela Man
Of, Iubirea, iubirea, iubirea. Multumesc pentru recomandare!
“Două lumi diferite …/Două culori …/ Două minuni …/ Două lumini …” dau nastere unui INTREG.
exact!
Pingback: LA CAPĂT DE LINIE, SPERANŢA… (9) «
O poezie delicată. Și, ca orice poezie de dragoste, are un farmec aparte… O zi bună îți doresc!
Iubirea a pastrat mereu un parfum aparte!
Zi buna si tie, Cristi!
Pingback: Ce culori? « Noaptebunacopii's Blog
Cata candoare si dulceata, versi tu in culori aici !
zic ca meritam din cand in cand ploile iubirii!
Pupici!
frumos…ca intotdeauna…Orry, ai un premiu la mine pe blog.
Multumesc! Multumesc!
Culoare, visare, speranta. Tot ce e nevoie pentru un zambet.
…si pentru o viata mai buna!
Te imbratisez draga mea! la o recitire cat mai placuta!
Pingback: Când politica devine un spectacol TV - Cel care striga in pustie
Frumoase versuri, frumoasa atmosfera creata de tine , aici…primvara asta, totusi!
Orry, mereu gasesc poezie la tine, de aceea vin cat de des pot! O seara de basm…colorat!
Mirelush, draga mea! Multumesc! Sa fie la toata lumea!
Pingback: De ce iubim femeile « Ioan Usca
Pingback: Bucurie « Nataşa
Ultimele doua versuri ale tale m-au dus cu gandul la poezia lui Nichita, “Ce bine ca esti…”. Frumos, bravo, Orry!
Nichita m-a inspirat prin romantismul sau nemuritor! Zi buna Teo!
Două lumini
Una fadă visând perfecţiunea
Una ciudat de vie
Atingându-se
Amestecându-se
foarte frumos! cum se intampla in majoritatea cazurilor, dar pana la urma, probabil asa ar trebui sa fie iubire. incomplet de frumoasa!
Iubirea a fost intotdeauna si va fi mereu un puzzle incomplet dar fermecator!!
Te pup, draga mea!
Ai un premiu de la mineee
!
Draga mea, ma bucur foarte mult! Si categoric premiul se intoarce la tine! Il meriti din plin!!
Zi frumoasa si plina de soare! Pup!
Sumar, dar cu înțeles complex. Foarte frumos, felicitări !
Bine te-am gasit! Multumesc! Si sper sa te mai intalnesc aici – pe o planeta ce refuza sa se opreasca!! Tinteste sus! Foarte sus!
Zi buna!
@Orry Normal ca nu e musai
… evident ca n-a lipsit nici din dreptul numelui meu! Mi-aduc aminte – prima nota din liceu a fost un doi la limba romana! he he he
din pacate liceul a ramas in urma noastra! Nu ne putem intoarce in timp, ca de-am putea, am lua-o cu totii la fuga, sunt convinsa!!
Asta inseamna ca nu sunt singurul care plange dupa liceu
anii de liceu au fost si vor ramane cei mai frumosi ani din viata!
Wow ! Cate poezii pe care nu le-am citit ! Si eu care am zis ca ti le-am citit pe toate !…Si Hop, mai apare una noua ! Cat imi place…Poeziile tale sunt tot mai catifelate , romantice …nush…parca mai dulci….nu ai mai scris sumbru de mult si imi place
…tot asa !
Multi pupici
Am revenit pe ma tine si am vazut recomandarea ta si spre poezia mea.Iti multumesc draga mea Orry!
plăcerea a fost de partea mea! Mult bine!!
@”anii de liceu au fost si vor ramane cei mai frumosi ani din viata!”
mai vorbim peste câtiva ani…
===
Motto:”Dragostea nu e un obicei, un angajament sau o datorie. Dragostea EXISTA, pur si simplu. Fara definitii. Iubeste si nu-ti pune prea multe intrebari. Doar iubeste!”(Paulo Coelho – The Witch of Portobello)
ultimele raze crepusculare mi-ajung in fiecare por al trupului… le-am pastrat in mine si pe cele de-aseara, iar acum Luna incearca sa m-adoarma cu linistea ei… refuz, pentru ca doresc sa-ti mai mângâi tâmplele si pleoapele inainte de-a ma parasi… cuvinte tandre-mi cresc in inima, am amânat de prea multe ori sa ti le repet… as fi dorit sa le amestecam impreuna, sa formam alte siruri de cuvinte:”ai fost indragostit vreodata?… de cine?… ai iubit visceral cu tot-tine?… ce-ai simtit?… ti-e dor?…”
iubirea mea va fi ramas egala, dupa ce s-a confundat cu propria-mi viata… celelalte cuvinte nerostite au ramas in vara indiana si azi, acum, formând un amalgam unic, intre anii trecuti si viitori… in ultimele noastre priviri ce se topeau neconventional ultima-data, in cea de-a doua vara indiana… voi fi devenit culoare si glas, nisip udat de ploaia-ti sarata… cu dorul-temelie pe urmatorul zbor spre eternitate…
silabele gândului meu sunt infrânate de poarta orizontului tau…
timpul si spatiul ce ne despart nu mai au nici-o valoare… te imbratisez tainic, inima mi-e petala de bujor, pielea-mi parfum suav… privirea-mi jad intersecteaza razele-chihlimbar, ce ma patrund ca un laser divin… dincolo de visele cu tine, devin umbra infiorata, iluzii si nori, departe de tine…
iubirea mi-e in trup si-n suflet, oriunde cu mine…
m-ai lăsat fără replica! Minunat!
Atat de simplu si totusi atat de complicat , un sentiment frumos , descris frumos!
Iubirea va fi întotdeauna un sentiment fără preț! Unul ce ne va lăsa cu gura căscată mereu! Ce ne va lăsă fără suflare și care ne va da puterea sa înaintăm în lupta!!
Zi buna!