“Anumite gânduri sunt rugăciuni. Sunt clipe în care, oricum ar sta trupul, sufletul e în genunchi.”
(Victor Hugo)
S-au scurs minute bune, dragule, de când nu-ți mai simt respirația calda. Nu ma plâng – m-ai numi o nebuna! Nebuna ta, e drept, dar parca n-as dori un asemenea nume.
( Dar dorul rămâne…. și ce-as putea sa fac cu el fără tine?)
L-as împleti precum copii croșetează un origami – cu grija – și l-as trimite pana dincolo de zări…. ce promisiune ar fi în stare sa-mi jure ca ar ajunge în acest fel la tine ?
I-as pune aripi de fluturi, colorați și stropiți cu roua …. ba chiar i-as insufla și-un strop de vis albastru…. ai fi atât de puternic sa-l prinzi din fuga lui haotica? Sa-l pupi și sa-l expediezi înapoi spre mine ?
Minte-ma ca poți!
( Trece dorul … și-mi revine mai mult pofta de trăit clipe fără de tine! )

Frumoase ravase mai scrii Orry!
Pingback: În creion « Gabriela Elena
Frumos, felicitari! :*
ai un blog fascinant, iar acest post este de’a dreptul minunat.:*
iti multumesc mult! Te mai astept!
Lovely! felicitari!
si tu esti la fel de lovely!
Trimit pupic! Sa fi iubita!
a inceput sa-mi fie si mie dor si nu-i voie
asa–i? din pacate nu-l putem oprti! Nu e in puterea noastra deocamdata!
Pup!
Superb ai scris, ca de obicei !
Pingback: A verde crud « Cati Lupaşcu. În oraşul de cuvinte
Pingback: O pată de culoare pe pânza vieţii « Gabriela Elena
Pingback: Cu cine aș sta la o cafea lunea dimineața? | Lacrimi pe frunze
E supermişto look-ul blogului acum! Frumuuuu’! Ce dulce scris-ai!
“Anumite gânduri sunt rugăciuni”!
gânduri bune!
Nice
Pingback: S-a deschis căsuţa poveştilor! | Noaptebunacopii's Blog